Igiena sexuala este o parte importanta a conceptului de igiena in ansamblu.

Inainte de a ne pune problema riscurilor de infectie cu boli cu transmitere sexuala, este de dorit sa ne gandim la curateniei organelor genitale, atat la femei, cat si la barbati.

Asta nu inseamna ca trebuie sa exageram cu folosirea diverselor cosmetice ”intime” doar pentru ca li se face reclama. Apa calda si un sapun fin sunt suficiente pentru a asigura o igiena corespunzatoare a organelor genitale externe. Dusul zilnic este obligatoriu pentru a indeparta transpiratia, urmele de urina si secretiile naturale ce se pot acumula in jurul sau in organele genitale. In absenta lui, acumularea acestora poate favoriza dezvoltarea in exces a bacteriilor locale ducand la infectii urinare sau genitale.

Barbatii, in special cei necircumcisi, trebuie sa acorde atentie spalarii zonei preputului (penisul va fi decalotat si zona preputiala spalata zilnic.

Vaginul are capacitatea de a se auto-curata prin “scurgerile” vaginale. Dupa parerea specialistilor, secretia trebuie sa fie laptoasa, alb-tulbure sau transparenta. Daca se usuca pe chilot poate capata o nuanta galbuie sau poate avea granule albicioase. Aceasta secretie variaza cantitativ in functie de ciclul menstrual si de la o femeie la alta.

Multe femei considera ca vaginul nu ar trebui sa miroasa deloc, spalandu-l cu temeinicie pe dinauntru pentru a indeparta orice miros. Spalaturile perturba insa echilibrul din interiorul vaginului, favorizand infectiile. Un miros caracteristic de mosc sau usor intepator este perfect normal. Acestuia i se asociaza mirosul natural pe care il are fiecare femeie, mai intens in perioada ovulatiei si la excitatie sexuala.

Mirosurile care pot indica probleme in acesta zona sunt: miros asemanator celui de peste, de acru sau fermentat, ori unul patrunzator cu iz de gras sau sarat sau un miros neplacut dupa actul sexual (diferite tipuri care ii atrage pe barbati in de infectii bacteriene), miros asemanator celui de paine calda (infectii micotice).

Pentru a evita transportarea bacteriilor din zona anusului in zona organelor genitale (lucru care da nastere infectiilor), spalarea si stergerea trebuie sa se faca incepand cu zona genitala si terminand cu zona anusului (din fata spre spate).

Nu sunt deloc necesare spalaturile vaginale foarte frecvente. Spalaturile vaginale este de dorit sa fie facute nu mai des de odata la 3-4 zile si sa se foloseasca doar apa. Fara sapunuri, fara geluri. Sapunul sau gelul de dus introduse in vagin schimba echilibrul bacterian prezent in mod natural in vagin si riscul aparitiei infectiilor este astfel crescut. Totusi, spalarea intravaginala dupa contactul sexual este recomandata, insa tot folosind doar apa.

Menstruatia presupune evacuarea endometrului necrozat prin vagin impreuna cu sangele care rezulta in urma ischemiei locale, sangerarea fiind controlata prin vasoconstrictia arterelor spiralate. In timpul menstruatiei poate aparea o senzatie de disconfort, de “mai putin curat” dar ea este (printre altele) un mod natural al corpului femeii de a se curata. Ca si in restul timpului, spalaturile vaginale nu sunt musai necesare in timpul menstruatiei, iar igiena zonei genitale se va face deasemenea zilnic

Tampoanele intravaginale trebuie schimbate la cel mult patru sau sase ore, chiar daca au absorbit foarte putin sau deloc. Lasarea lor pe loc o perioada indelungata creste riscul aparitiei sindromului de soc toxico-septic, care poate fi fatal.